Chestia asta, care se presupune că e o ființă umană, e olimpică la română. Bon. Clar pân-aici. La ora de română de azi, în timp ce diriga dictează, F. întreabă:
- Doamna, "de-a dreptul" se scrie cu cratimă?
1. Nu ți se pare că a trecut momentul în care puteai să le intri pe sub piele? Facem de 3 ani cu aceiași profesori. Dăă, fucking idiot *rolling eyes*
2. Întrebare stupidă. Nu te-ai gândit niciun moment că întrebarea asta e de-a dreptul prostească? În clasă există copii mai proști ca tine, care știu cum se scrie "de-a". La naiba, până și corijenții știu cum se scrie! No, sigur că nu te-ai gândit. Tu doar voiai să fii informată.
3. Tu ești poancă sau te prefaci?
Jur, o urăsc pe ființa asta. E atât de prefăcută! Și nu numai în conflictul de azi. Întotdeauna se comportă așa. În ultima oră a glumit cu mine. După ce s-a terminat ora, mai mult ca sigur că m-a făcut tembelă. A, cel puțin știu că sentimentul e reciproc. La nicio oră nu-i tace gurița aia slobodă. Numai când are de terminat teme. În rest, găsește ea ceva de făcut. Să vă reproduc un dialog F.-profu' de fizică, după ce ea a întârziat la oră.
F: Domn'profesor, vă rog să mă scuzați c-am întârziat.
P: Nu ți-e rușine să întârzii din nou? În fiecare oră mi-ai întârziat de când a început anul. Mai bine nu mai veneai.
F: A, bine *iese pe jumătate pe coridor*
Clasa începe să râdă.
D: Treci imediat în bancă. Obraznico! *privire ucigătoare*
F: *privire sfidătoare*
Chiar că obraznică! Cum își permite așa ceva? Adică, recunosc, sunt momente când și mie îmi vine să-l iau pe profu' de fizică la pumni, dar, totuși... Școală, ore, profesori. Nea, ea preferă să plece.
Și n-are nicio absență, nicio notă proastă. O urăăăsc. O urăsc, urăsc, urăsc!
Sper că nu v-am plictisit cu pălăvrăgeala mea, dar trebuia să mă descarc.



